de Andru Nenciu
Nelu Stoian. Sau Coach Nelu. Așa i se adresează juniorii cărora le predă în Alkmaar nobila artă. Originar din Sibiu, Stoian (42 de ani) e un caz emblematic pentru oamenii de sport din România care aleg să-și caute împlinirea în străinătate. Obișnuiți să încaseze în țară lovituri fie cu mănușa deschisă, fie cu o mănușă învelită în catifea, specialiștii îndrăgostiți de sport acceptă noi provocări. Așa a ajuns și profesorul român până în Olanda, la Alkmaar, oraș în care Astra Giurgiu o va întâlni în această seară pe AZ, în returul play-off-ului Europa League (3-2 pentru echipa lui Șumudică în tur). Meciul e live pe Digisport, ora 21:00, și în format liveblog pe www.prosport.ro.
Povestea lui Nelu Stoian începe în ringul visurilor lui: terenul de fotbal. „Boxul am început să-l practic la CSM Sibiu pe la vârsta de 16 ani, după unele divergențe cu antrenorul de fotbal de la FC Inter. În final am ales să practic un sport individual în care să fiu eu cel care câștigă sau pierde, eliminând măcar frustrarea cauzată de alții”, șterge Coach praful de pe amintiri. Îndrumat în tainele nobilei arte de regretatul maestru Nicolae Negrea, Nelu a strâns 30 de meciuri și a fost considerat o potențială speranță „stângaci de meserie”. Dar drumul lui n-a fost pavat cu roze și știința și transpirația abundentă din ring nu s-au concretizat și prin medalii naționale. „Din păcate sau din fericire, am pus școala pe primul loc și după câteva diplome pe plan județean, am spus stop în pofida rugăminților insistente ale maestrului Negrea, deoarece nu vedeam un viitor în box, care cerea prea multe sacrificii. Am preferat să pun școala pe primul plan, asta tot datorită maestrului Negrea, care dorea să aibă în sală, dacă este posibil, sportivi „diplomați”, mai aruncă Stoian o privire în trecut. Antrenorul stabilit în Olanda susține că în ochii lui strălucea satisfacția găsirii unei soluții pentru că făcea și sport, și carte.
„Îi vedeam pe colegii mei, Daniel Olteanu și Ioan Dolana, multipli medaliați, care nu erau așa de multumiți de carieră, chiar cu scoatere din producție, supraefort sau ceva bani… Nu era un sport din care să îți poți hrăni familia. După câțiva ani, noul maestru, Emil Bihoreanu, mi-a dat ideea de a face Școala Națională de Antrenori, pe care am absolvit-o cu bine, dorind poate să strălucesc măcar ca și antrenor. Probabil dorea să pregătească schimbul de mâine, însă eu am decis să plec în Franța”
Act de risc? Curaj viril? Control al situațiilor limită? Să vedem cum s-a descurcat Coach Nelu în Franța. „Aici am devenit, după multe peripeții, antrenorul celor de la Ring Challandais, în Vendee. Pe 14 iulie 2013, de ziua Franței, la Rosselange, Humbert Furgoni, vicepreședintele AIBA și președinte Federației Franceze de Box la vremea aceea, îmi propunea să devin antrenor al clubului său, BC Rosselange, ceea ce pentru mine era o realizare”, spune meditativ protagonistul nostru.
Și cum ai ajuns în Alkmaar? În luna august a anului 2013, soția mea a primit o ofertă de muncă din Olanda pe care nu o putea refuza. Am ajuns în Olanda după 12 ani de stat în Franța. Încă din prima lună, doar cu franceza și româna, am mers la săli de kickboxing, pentru că boxul e mai puțin prezent aici și trebuie să te adaptezi. A doua sală la care am mers, Gym Alkmaar, a fost foarte receptivă, apreciind că kick-boxing-ul are cel puțin două părți. Monique van Os m-a prezentat antrenorului de kick Emir Hasanovic cu care lucrez și în prezent. Acest mix oricum l-am făcut din România, sporturile de combat fiind constituite din mai multe discipline. Mă gândesc că au apreciat pedagogia diferită de predare și totodată stilul diferit de box, stilul românesc, mai elaborat.
Se spune că olandezii sunt printre cei mai fericiți oameni din lume. De ce? Haha, știu unde bați.
Nu bat nicăieri. Explică-mi tu în câteva cuvinte! Hai să-ți spun cum văd eu lucrurile. Pentru că vremea este mereu schimbătoare, olandezii știu să profite la maximum și de cea mai mică rază de soare, preferă natura, ieșirile cu bicicletele în familie, excursiile, orice în afară de mall-uri. Sunt familiști convinși, cu o medie de trei copii pe familie.
Curajoși! Cam da. Și își dedică o mare parte din timp educând odraslele că natura trebuie protejată, de aceea folosesc bicicletele, nu defrișează. Bine, nici nu au ce, dar se străduiesc să creeze mereu plaje, locuri noi. Sunt siguri de ceea ce doresc să construiască, rămân calmi și atunci când furtuna le strică grădinile cochete. În fine, într-o țară ca Olanda, beau apă de la chiuvetă cu mare plăcere. Și cu mare siguranță!
„Cultivatorii de lalele scot în drum buchete de flori urmând ca doritorii să lase banii într-o cutie, fără niciun control, poate doar al bunului simț”
Ai lalele în fața casei? Eu? Nu! Dar lanurile de lalele… ceva unic de asemenea! Cultivatorii scot în drum buchete de flori urmând ca potențialii cumpărători să le lase banii într-o cutie fără niciun control, poate doar al bunului simț. E un aspect care reliefează trăsăturile lor de caracter și perspectiva relaxată din care privesc viața, din care întâmpină o nouă zi, un nou vizitator.
Cât de repede te-ai adaptat? Au fost unele obstacole, te-ai integrat rapid? Faptul că Gym Alkmaar, unde Betty Gerber&Edwin van Os, promotorii Enfusion azi, mi-au dat o șansă în sala lor celebră m-a ajutat să mă integrez, să cunosc oamenii, să încep să învăț limba. Mi-au oferit șansa să am lecții doar de box, lucrând în paralel și ca antrenor de kick la nevoie.
Cum ți se adresează cursanții? Apelativul „coach” este folosit de toți, de la mic la mare. Am insistat pentru asta pentru a fi respectat la nivelul meu, așa cum și eu îi respect. Sportul este un vector de integrare socială și datorită lui nu am avut nici cea mai mica problemă nicăieri. Mereu mă întreabă olandezii de unde vin? „Spania, Italia?”. Din cauza accentului. Eu le răspund că sunt român și sunt mândru pentru asta.
„Alkmaar, un Sibiu mai conservator. Dacă ești acceptat, rămâi acceptat total, dar asta ține doar de tine. Sunt persoane educate care vorbesc în plus și engleza, dar și franceza! Norocul meu! Sunt corecți și foarte patrioți, se simt interesați și implicați în destinul țării”
Ai întâlnit mulți români stabiliți în Olanda? Am întâlnit și aici români.
Români fericiți? Fiecare încearcă sa se zbată pentru soarta lui, pentru că nu e ușor printre străini. Eu îmi doresc să rămân aici, simt că mai am multe de învățat, iar asta mă ține mereu în priză.
Dacă un prieten din România te roagă să-i faci o descriere despre Alkmaar, cum ar arăta? Și cât de scumpă e viața acolo? Orașul și regiunea sunt superbe, un amestec de istorie și nou, dar de bun gust, care să lase oamenii să respire. Un alt Sibiu, dar mult mai conservator. Doar chiria este mare în comparație cu România și chiar cu Franța. În rest, prețurile sunt corecte, chiar dacă varietatea de produse este un pic limitată. Dar în acest fel nu îți vei petrece viața la mall, bine, nici nu am văzut așa ceva în Nordul Olandei.
Există o distanță pe care o păstrează față de străini? Olandezii sunt familiști convinși, eleganți și moderni. Dacă ești acceptat, rămâi acceptat total, dar asta ține doar de tine. Sunt persoane educate care vorbesc în plus și engleza, dar și franceza! Norocul meu! Sunt corecți și foarte patrioți, se simt interesați și implicați în destinul țării. De unde vine această atitudine? Poate din faptul că au construit țara cu multă trudă din apă și deci istoria țării e relativ recentă. Admir această mândrie și faptul că sunt un popor deschis și jovial dacă ajungi să-i cunoști.
90.000 de locuitori e populația Alkmaarului, un oraș cu o suprafață de 31,22 km pătrați
„Dacă majoritatea olandezilor folosesc bicicletele zilnic, îți dai seama că sedentarismul și obezitatea sunt rare. Mă gândeam la început câte economii poate face sistemul de sănătate cu această „religie”: bicicleta!”
Cât de mult se dedică sportului autoritățile din Olanda și dă-mi câteva exemple… Dacă majoritatea olandezilor folosesc bicicletele zilnic, îți dai seama că sedentarismul și obezitatea sunt rare. Mă gândeam la început câte economii poate face sistemul de sănătate cu această „religie”: bicicleta! Dacă și România ar face piste, te asigur că și noi le-am folosi la scară mare, banii fiind amortizați doar din medicamentele pe care acum oamenii sunt obligați să le ia pentru că sunt bolnavi. E doar un exemplu, bineînțeles.
În Beijing, 9 milioane de locuitori din oraș au biciclete. În Olanda cam câți au? Haha, nu știu, dar mă voi interesa… Dar sincer cred că toți dețin câte o bicicletă.
Îmi și imaginez cum arată Alkmaarul plin de piste de biciclete. Dar spune-mi, în Alkmaar, sportul presupune numai fotbal și ciclism? Sportul aici nu se rezumă doar la fotbal. Se pune accentul pe înot, pe patinaj, pe hochei pe iarbă. Acolo unde și apar medaliile la Europene, la Mondiale sau la Jocurile Olimpice.
Sună bine, e varietate! Și n-am terminat. Călaria, sporturile nautice și multe altele sunt la ordinea zilei ca și opțiuni pentru copii. Cel mai important este că în sport se practică mult voluntariatul, ca și în Franța. Iar copiii pot face sport cel puțin la nivel de începători chiar și cu un părinte sau antrenor cu ceva experiență. Sistemul este conceput în așa fel încât să se rotească și toată lumea participă. Apropo, chiar ieri ne-au sosit prin poștă pentru copii vouchere de reducere anuală 50% de la primărie.
Pentru ce? Pentru a merge la piscină, la patinoar și la bibliotecă. Ce promovare a sportului și a culturii mai eficace putem avea?
„Jucătorii Astrei ar trebui să se teamă doar de ei și de terenul care foarte posibil va fi ud. A plouat în fiecare zi măcar o dată, câte un pic săptămâna asta”
Poate va fi preluat acest model și la noi. Aș vrea să trecem acum la subiectul Astra. Care au fost în Alkmaar reacțiile după victoria Astrei, cu 3-2, din turul play-off-ului? Toate reacțiile după meciul cu Astra au fost constructive. Declarațiile celor din staff și ale băieților au fost realiste, de bun simț. Au elogiat echipa noastră și au promis că vor găsi soluțiile necesare pentru a câștiga.
De ce sau de cine ar trebui să se teamă Astra la Alkmaar? Jucătorii Astrei ar trebui să se teamă doar de ei și de terenul care foarte posibil va fi ud. A plouat în fiecare zi măcar o dată, câte un pic săptămâna asta. Referindu-mă puțin și la joc… apărarea trebuie să evite greșelile copilărești și echipa să se bată până la ultimul gong. Să scăpăm de sindromul finalui de meci cu ghinion!
Cât de puternică e presiunea publicului în timpul unui meci? Cântă de la început până la final? Reacționează în funcție de atitudinea favoriților, de scor? Publicul realizează o acustică asurzitoare pe stadionul lui AZ, de la început până la final, dar, din fericire, nu spectatorii vor intra pe teren. Deci totul este psihologic. Nu știu dacă schimbările vor aduce ceva nou în jocul lui AZ, ci doar gradul de determinare al jucătorilor. Oricum, vor să blocheze atacanții Astrei, așa se prefigurează. Trebuie un nou jolly-jocker pentru Astra, pentru că îi vor bloca pe cei care au făcut diferența în prima manșă.
Nelu Stoian, alături de președintele Astrei, Dani Coman, miercuri seară, la antrenamentul oficial
Și George Ogăraru, fostul fundaș al lui Ajax, va fi prezent la partida din această seară. Antrenorul român din Alkmaar, la antrenamentul de aseară al Astrei Giurgiu
Astra – AZ Alkmaar 3-2 (Boldrin 25, Alibec 41, Dandea 45+3 / Henriksen 11, Janssen 13)
Astra a reușit să se impună cu 3-2 în fața lui AZ Alkmaar, în prima manșă a play-off-ului Europa League. Giurgiuvenii au făcut însă un nou meci care a provocat palpitații. În minutul 13, olandezii conduceau cu 2-0, însă tabela la finalul primei reprize a arătat un incredibil 3-2 pentru Astra. Ocaziile n-au lipsit nici în partea a doua, dar niciuna dintre echipe n-a mai reușit să înscrie.
Există o sală de trofee a clubului, pe care fanii o pot vizita? Sala de trofee a lui AZ este de fapt toata istoria lor: cu postere imense cu jucătorii emblematici și cu toate trofeele câștigate. Am văzut așa ceva și la FC Nantes, unde Viorel Moldovan încă are un poster imens. Abonamentele sunt în jur de 340 de euro pe sezon, urmând să beneficiezi apoi de reduceri la magazinul echipei și multe alte facilități în cadrul campaniilor pentru suporteri.
„Șumudică va fi cel puțin la fel de bun ca Dan Petrescu. Bun psiholog, sigur pe sine și simte când jocul cere schimbări sau adaptări și le face pentru că este foarte curajos”
Spune-mi cam cât costă biletele la meciul cu Astra? În jur de 15 euro.
Din postura antrenorului de box cum l-ai caracteriza pe antrenorul de fotbal Marius Șumudică? Șumudică… ridică… nivelul echipei. Asta e clar, știe să scoată tot ce este mai bun din elevii săi. Consider că este un antrenor foarte inteligent, eu nu-l analizez în funcție de imaginea pe care o afișează, el se apără. Este din categoria Mourinho, un antrenor care are inteligența și tactul de a apropia jucătorii, de a le insufla încredere. Bun psiholog, sigur pe sine și simte când jocul cere schimbări sau adaptări și le face pentru că este foarte curajos. Ține sau nu… dar măcar nu regretă.
Îl poți compara cu cineva? O să vedeți, va fi cel puțin la fel de bun ca și Dan Petrescu. Apropo, fotbaliștii au înțeles necesitatea de a avea un preparator fizic, dar lucrul și mai important este faptul de a avea preparator mental, acolo se face diferența, iar antrenorii nu pot cuprinde tot, din păcate.
„Am vizitat de curând un primar în România pentru a deschide o sală de box, răspunsul acestuia fiind afirmativ în doar două minute. Unica problemă s-a dovedit a fi salarizarea instructorului”
Să trecem puțin și la box. Care crezi că e stadiul boxului amator din România în acest moment? Boxul românesc suferă pentru că majoritatea sălilor sunt vechi. Poate și metodele sunt vechi. Varietatea de activități adiacente nu există. Flexibilitatea și modernizarea trebuie să fie literă de lege. Trebuie să știi să atragi copiii, să le oferi măcar condiții minime de pregătire, dar și o recompensă. Din păcate, lumea doar cere fără sa dea nimic la schimb. Am vizitat de curând un primar în România pentru a deschide o sală de box, răspunsul acestuia fiind afirmativ în doar două minute. Unica problemă s-a dovedit a fi salarizarea instructorului.
Ce e de făcut pentru ca boxul amator să progreseze, pentru ca juniorii plini de calități să nu se lase? Cât de mult contează pregătirea antrenorilor? Primăriile din România au fonduri pentru sport, dar trebuie făcute proiecte! Cine să le facă dacă nu antrenorii!? Deci trebuie seriozitate și o mai mare implicare, sunt sigur că boxul își va reveni, dar nu la nivelul la care a fost odată… din păcate. Boxul profesionist e cam mort pentru că amatorii sunt puțini, deci pepiniera e slabuță. Degeaba încearcă AIBA să profesionalizeze boxul. Eu am niște propuneri și pentru AIBA, și pentru FRB, pentru a revitaliza boxul. Să vedem când am timp să le termin.
Totuși, ce lipsește? Reticența modernizării este încă vizibilă, nu avem un manager puternic român care să reprezinte interesele sportivilor. Preparator fizic, mental, nutriționist, medicină sportivă. Au devenit esențiale în formarea și în dezvoltarea unor sportivi aceste persoane calificate. Un antrenor nu le poate cuprinde pe toate. Managementul sportiv se învață, limbile străine pentru noile categorii AIBA de asemenea, relațiile cu sponsorii și altele.
„Rolul antrenorului modern este foarte vast și de aceea trebuie mereu să participe la stagii de perfecționare. Antrenorii trebuie să inspire sportivii”. Ce va face Bute și cum s-ar temina un meci revanșă Mayweather – Pacquiao
Cum e portretul antrenorului perfect? Rolul antrenorului modern este foarte vast și de aceea trebuie mereu să participe la stagii de perfecționare. Antrenorii trebuie să inspire sportivii. Hai să ducem generația aceasta de boxeri până unde pot ei ajunge și apoi să luăm o pauză de 3-5 ani în care să reclădim de la zero boxul.
Și în cât timp se vor vedea efectele? Să fie sălile pline, să ai de unde alege, să facem un pact cu MTS dacă suntem realiști. Și să analizăm în profunzime fenomenul, ceea ce e valabil și pentru alte sporturi. Atunci când vom merge la competiții internaționale vom putea înlocui legănatul acreditărilor de la gât cu ceva medalii. Cine ne forțează să fim prezenți dacă nu suntem pregătiți? Trebuie să le oferim copiilor motive să vină la sală, să simtă plăcerea și mândria de a fi sportiv. Totodată să nu uităm de dezvoltarea fizică și psihică, încrederea în sine, socializarea, principiile și valorile, cadrul adecvat, competițiile, premiile. Sportul de masă trebuie mereu impulsionat. Am văzut din fericire în ultimul timp tot mai multe acțiuni de acest gen. Bravo! Organizați Caravana Sportului Național!
Unul dintre modelele pentru micii pugiliști care pot fi modelați în felul în care tu îmi spui este Lucian Bute. Ce direcție crezi că va lua cariera lui Bute, acum la 35 de ani, după revenirea în ring? Bute se poate retrage oricând pentru că din punct de vedere financiar este realizat , dar lumea trebuie să înțeleagă că el dorește să arate tuturor că este un campion. Cred și sper că va ajunge din nou să se bată pentru titlu. După aceea va deveni manager, managerul acela de care boxerii români duc lipsă.
O ultimă întrebare. Spune-mi cine anticipezi că ar câștiga un nou meci Floyd Mayweather – Manny Pacquiao? În teorie, la o posibilă revanșă Floyd vs Manny, cred că tot Floyd ar câștiga. Dar foarte greu.
Îți mulțumesc și mult succes! Așa să fie, mulțumesc și eu. We are Astra!
Ultima dată când a venit în România, Nelu Stoian a ajutat la renovarea sălii de box de la CSM Sibiu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER